SCURT ISTORIC AL ȘCOLII DIN COMUNA CIOBANU

         Învățământul în comuna Ciobanu, la începuturile sale ca de altfel și în celălalte așezări românești dobrogene se făcea în jurul bisericilor folosindu-se cărțile bisericești.

       Acest lucru este pus în evidență de un tabel întocmit de învățătorul Ghenu Iordan 1925, în care primii învățători sunt menționați a fi dascălii bisericii, care aveau și misiunea de a instrui copii satului, apoi prin grija și contribuția locuitorilor se înființează școli românești în majoritatea localităților dobrogene. Se confirmă acest lucru și de ,,Istoricul Parohiei Ciobanu,, întocmit la 1 septembrie 1925, unde apar numele dascălilor ce au funcționat până la acea dată.

       Încă din 1855 exista o școală românească în ,,Groapa Ciobanului,, condusă de dascălii bisericii.

    Dascălul Stan Trandafir a învățat copii între 1855-1866 în casa lui Dumitru Miron. Dascălul Purice Stan, mocan ardelean din Turcheș a învățat copii într-o casă aflată lângă biserica veche între anii 1866-1871. Învățător Corcodel Gheorghe a învățat copii între 1871-1874, tot în casa de lângă biserică.

      Activitatea acestuia este continuată de către dascălul Dima Șchiopu între 1875-1877. Dascălii Antonescu Ion și Miron Drăghici au învățat copii la Biserica veche și ultimul în casa sa particulară între 1877-1879.

        În localitatea Ciobanu (Groapa Ciobanului) ce aparținea Cazalei Hîrșova (Plasei) au luat ființă încă din primii ani de stăpânire românească, școli de stat. Școala oficială începe în 1879 cu învățătorul Nicolae Irinescu care a funcționat până în 1884.

      O personalitate deosebită pentru învățământul din comuna Ciobanu a fost învățătorul Gheorghe Eftușescu, care după ce funcționează o perioadă în Basarabia, în 1884 vine în Dobrogea pentru a contribui la dezvoltarea învățământului în această zonă. Se stabilește la Școala din comuna Ciobanu împreună cu soția sa învățătoarea Elena Eftușescu. Învățătorul Gheorghe Constantinescu, venit din Moldova a funcționat în comuna Ciobanu între anii 1892-1904 și iese în evidență prin răspunsurile date în chestionarul lui N. Densușeanu cu privire la tradițiile istorice din comuna Ciobanu, Plasa Hîrșova, județul Constanța la 9 martie 1895.

     O stabilitate pe postul de învățător a fost asigurată de învățătorul Ghenu Iordan, născut în Ciobanu, care a funcționat de la 1 septembrie 1907-13 august 1929 a luat parte la Primul Război Mondial, fiind decorat.

      De la înființarea Școlii și până la Primul Război Mondial, s-au construit mai multe localuri de școală. Astfel după 1884 în timp ce învățătorul Gheorghe Eftușescu era director s-a construit primul local de școală din chirpici pe temelie de piatră în care s-a învățat până în 1904 când s-a construit prima școală tip, având și locuință pentru director. În 1911 se construiește al doilea local de școală cu o sală și coridor la care în 1952 se face o modificare formându-se două săli de clasă. Prin 1960 acest local de școală a fost transformat în Sală de sport și a fost dărâmat în 2002 pe locul lui construindu-se sala de sport actuală.

       Între anii 1914-1916 se construiește un nou local de școală având două săli de clasă și cancelarie la care se adaugă încă o sală de clasă în anul 1954 (corp B).

       Aceste trei localuri de școală au fost construite în timpul învățătorului Gheorghe Eftușescu care în 1917 se afla la Iași de unde trimite familiilor Constantin Chiru și Marin Holban o fotografie. În timpul Primului război mondial din relatările bătrânilor și din documente reiese că Școala din Ciobanu a fost incendiată, iar arhiva distrusă. La Ciobanu cursurile Școlii primare au fost reluate la 1 martie 1919. Dintre învățătorii care și-au reluat activitatea în 1919 amintim pe Ghenu Iordan, singurul învățător calificat, ceilalți necalificați erau: Bujilă Gheorghe, Stănescu Teodora, Tănăsescu Elisabeta, Ghenu Rada și alții.

       În anul școlar 1926-1927 au mai funcționat învățătoarele Alexandrina Bentoiu și Apostol Florența.

Între 1930-1931 toate cele patru posturi au fost completate cu învățători calificați, aceasta fiind o necesitate impusă de dezvoltarea economico-socială a comunei și creșterea gradului de nevoi spirituale.

       Aceștia au fost: Nădrag Marin care a funcționat între 1929-1940, Popescu Ion 1930-1949, ocupând și funcția de director.

       Școala a funcționat numai cu ciclul primar până în anul 1924 iar în perioada 1925-1944 cursurile școlii complementare s-au desfășurat aproape regulat și un număr de elevi au ajuns să termine 7 clase.

       În anul 1934 la Școala din Ciobanu s-au creat posturile 5 și 6, activitatea instructiv-educativă desfășurându-se la un nivel superior. Mai târziu în 1943 s-a înființat postul 7 iar până în 1945s-a ajuns până la 8 posturi didactice.

       În această perioadă au mai funcționat ca învățători Tudoran Drăghici, Tudoran Maria, Mărgineanu Nicolae, soții Topor Nicolae și Paulina care erau originari din Ciobanu.

       Reforma învățământului public din 1948, reorganizarea școlilor de stat, a constituit în acelașii timp cadrul lichidării grabnice a neștiinței de carte. Cursuri de alfabetizare s-au făcut și la Ciobanu. Ca urmare a creșterii numărului de copii în anul școlar 1954-1955 se crează postul 8 la Școala Ciobanu, în 1956 postul 9, între 1958-1959 între 11 și 13 posturi ajungându-se în 1976 la 23 de posturi, iar în 1981 la 28 de posturi ocupate de cadre didactice calificate.

      Ca urmare a creșterii numărului de elevi și implicit a claselor, spațiul a devenit în anul școlar 1962-1963 cu mult sub posibilitățile de cuprindere a tuturor elevilor și se pune problema construirii unui local nou de școală.

       În septembrie 1964 se dă în folosință noul local (corp A) cu 8 săli de clasă, trei laboratoare și spațiile aferente ca sală de bibliotecă, sală pentru arhivă, sală pentru secretariat, cancelarie, două intrări pentru profesori și elevi.

       Clădirea școlii construită în 1911 care avea două săli de clasă a fost transformată în 1960 în sală de sport care a existat până în primăvara anului 2002 când a fost demolată și pe locul acesteia s-a început construirea modernei Săli de sport care a fost terminată pe 26 iunie 2004.

        Colectivul de cadre didactice din anul 2000-2001 era format din 7 învățători, 13 profesori.

       În anul 2003-2004 ia ființă Școala de Arte și Meserii cu meseria de zidari-pietrari formându-se o clasă de 23 elevi, în anul școlar 2004-2005 în cadrul Școlii de Arte și Meserii, s-a format o clasă în domeniul textile-pielărie (fete), pe lângă cea de mecanici.

       Începând cu anul școlar 2005-2006 școala din localitatea Ciobanu s-a numit Școala de Arte și Meserii ,,Drăghici Tudoran,, conform OMEC nr. 4978/20.09.2005.

       În 2011 SAM ,,Drăghici Tudoran,, își schimbă denumirea în Liceul Tehnic Ciobanu primind autorizare pe nivel liceal începând cu anul școlar 2011-2012 conform Ordinului nr. 4834 din 10.08.2011.

       Din anul 2012 Liceul Tehnic Ciobanu iși schimbă denumirea în Liceul Tehnologic Ciobanu conform adeverinței nr. 2713A/119/27.08.2012 eliberată de Inspectoratul Școlar Județean Constanța.

      În baza O.M.E.N. nr. 4642 din 2017 Liceul Tehnologic Ciobanu a primit autorizare pentru nivel 4 .

      Notă: Datele au fost preluate din cartea ,,Monografia comunei Ciobanu,,.